dece (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) dece conj. 1. din care pricină? dece n'ai venit ? 2. cu cât: dece s'apropia. [V. de și ce]. dece (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) de ce 2 (pe măsură ce) (pop.) loc. conjcț. (~ se gândea, ~ se întrista) qy8J.

de ce sau dece